Păgânele
…Doar din iubire se naşte poezia…
de Marius Cilibia
* * * * *
PUBLICAT DE:
Nicolae Sfetcu
Copyright © 2011 Marius Cilibia
Această carte electronică poate fi folosită în scopuri personale. Ea nu poate fi vândută sau oferită altor persoane. Dacă doriţi să oferiţi aceasta carte electronică altei persoane, vă rog să cumpăraţi o nouă copie pentru fiecare persoană căreia doriţi să o oferiţi. Dacă citiţi această carte şi nu aţi cumpărat-o încă, sau nu a fost cumpărată pentru a fi folosită de dvs., reveniţi şi cumpăraţi propria dvs. copie. Vă mulţumesc că respectaţi drepturile de autor.
PĂGÂNĂ 1
Tu
eşti altarul rugilor profunde
Pe care
le rostesc când mi-este greu,
Eşti taina şoaptelor flămânde
De
dragoste, de vis…, de Dumnezeu!
În
ochii tăi eu regăsesc Calvarul,
Răceala ta mă arde ca un
spin
Ce-mi sângerează veninos obrazul,
Smulgându-mi arzător
durere şi suspin…
Tu
eşti blestemul viselor semeţe,
Mirosul
tău păgân m-a otrăvit;
Voiam să dau iubire şi blândeţe,
Dar
nu mai am ce da… că m-ai robit!
2 decembrie 2008
NICI NU ŞTII...
Ai
privit şăgalnic pe sub gene,
Tot
bătând din pleoape alintat
Şi-ai văzut furtună şi
troiene
Strânse-n ochiu-mi ca un vechi păcat...
Nici
nu ştii cât vifor, câtă iarnă
Ai
topit c-o umbră de surâs,
Cum ai prefăcut mormântu-n strană
Şi
coşmarul l-ai schimbat în vis...
Liniştea
mi-am căutat zadarnic
Am golit paharul pân’ la fund,
Nu mai
ştiu să râd, să cânt, să fiu nemernic
Zilele să le petrec
pe rând...
Mă întorc
în haina-mi de-altădată
Ce credeam că mică mi-a rămas;
Vreau
să râd de starea mea ciudată,
Dar mă văd nevolnic, fără
glas...
Nici
nu ştii că viaţa mi-o schimbasem
În
tipare noi, croite-anume;
Mă întorc la starea ce uitasem,
Fără
vise, ideal sau nume...
14 decembrie 2009